A fura nu reduce la jaf, tâlhărie sau șantaj. Sunt multe alte feluri abile și subtile de-a lua ce aparține altora și în același timp de a părea plini de virtute și onești în fața altora. Iată câteva exemple care ne vor ajuta să înțelegem această idee.
Se înțelege de la sine că trebuie să achităm diversele taxe față de cei care ne conduc astfel încât aceștia să administreze comunitatea în care trăim. Însă când autoritățile taxează excesiv se numește furt. Când ei storc banii din mâinile supușilor în mod nedrept și prin forță, risipind banii în fel și chip Dumnezei îi va judeca pe ca niște hoți.
Episcopii, păstorii și predicatorii sunt hoți atunci când ascund adevărul lui Dumnezeu pentru a obține favor de la oameni. Propagarea ideilor false este considerată de Dumnezeu hoție. De asemenea, avocații sunt hoți când fac bani consiliind clienții lăsând impresia că au șanse să câștige procesul când ei știu clar că rezultatul final nu poate fi unul favorabil.
Angajații fură atunci când nu lucrează cu grijă și atenție. Fermierii fură atunci când nu îngrijesc cu hărnicie pământul. Angajatorii fură atunci când nu își plătesc corect muncitorii. Nereturnarea unui lucru împrumutat este tot hoție.
(Thomas Cranmer: Catechism)
Un răspuns personal Sunt cumva Doamne un hoț? Sunt eu conștient de felul în care fur? Ai milă de mine, iartă-mă și dă-mi voință de schimbare[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.