Religia: un zgomot

20 iunie

Religia: un zgomot

„În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori…” (Tit 1:10)

În visul meu a apărut un om, numit „Guralivul”. Era înalt și mai plăcut de privit de la distanță, decât de aproape. Un altul, pe nume „Credinciosul” a început o conversație cu cel dintâi menționat.

„Vino, să împărtășim câteva vorbe în timp ce ne îndreptăm pasul înspre Țara Divină.”

„Îmi place să discut despre lucruri bune, zise Guralivul. Ce alte cuvinte avem mai bune de împărtășit decât cele despre Dumnezeu? Biblia ne oferă călăuză pentru a înțelege totul cu privire la nașterea din nou și la lucrările Domnului. Prin ea învățăm să ne rugăm, să postim, să suferim, să facem binele, să fim asemenea Tatălui. Doar Scriptura, care e insuflată de Dumnezeu, este puntea către Cer; ea susține Adevărul și ne arată cum putem să ignorăm amăgirile acestei lumi.”

Credinciosul îl ascultă cu atenție, după care răspunse simplu:

„Tot ce spui e adevărat. Cuvintele tale mă îmbucură.”

„Păcat – continuă Guralivul – că prea puțină lume înțelege azi credința și o mai practică. Cei mai mulți ignoră această Lege trimisă de Dumnezeu pe pământ. Tot ce primim din Mâna Domnului e primit prin har și nu prin meritul nostru. Aș putea să-ți arăt în acest sens sute sau chiar mii de exemple…”

Credinciosul făcu un pas și trecu lângă Creștin, care până atunci își urmase drumul singur:

„Avem parte de o companie deosebit de bună azi, îi zise Credinciosul.”

Creștinul zâmbi modest și-i răspunse:

„Omul acesta care ți-a ținut companie pe drum, e ca un înger departe de casă, dar un diavol în casa lui. Lui îi șade bine departe de casă, singur. Religia nu poate prinde rădăcini nici în inima lui, nici în casa sau în afacerile lui. Tot ce i-a mai rămas din credință, atârnă pe limba sa. Religia și credința lui sunt doar vorbe, gălăgie.”

 „Înseamnă – recunoscu Credinciosul – că m-am lăsat amăgit de vorbele auzite.”

„DA. Amintește-ți, rosti Creștinul: <<Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere>>”. (1 Corinteni 4:20). (John Bunyan: Călătoria creștinului)

Un răspuns personal

Te rog, Doamne, nu-mi îngădui să vorbesc despre Tine pentru ca eu să mă afirm ori pentru să mă arăt înțelept. Ajută-mă ca prin faptele săvârșite în Numele Tău și prin purtarea mea, Tu să ieși în evidență. Amin![1]


[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.