Necaz și slăbiciune

4 iunie

Necaz și slăbiciune

„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, și plină de necazuri.” (Iov 14:1)

De ce te întristezi atunci când lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori? Până la urmă, există omul acela căruia toate să-i meargă bine? Nu cred. Mie unul, nu. Cred că niciunuia din noi. Nici măcar un rege sau un preot nu poate experimenta o viață lipsită de necazuri. Știi cine îndură cel mai bine suferințele? Cel care le poartă în Numele Domnului.

Fără să gândească la ceea ce afirmă, oamenii admiră viețile altora spunând: „Privește la traiul fericit al acelui om! Câți bani! Ce prestigiu! Câtă putere!” Dar dacă te uiți la bogățiile cerești, vei vedea că sunt inconsecvente, nu poți găsi un fundament în ele și reprezintă mai degrabă o povară decât o binecuvântare. Pe deasupra, ele sunt obținute aproape întotdeauna prin frică și îngrijorări. Dar fericirea noastră nu trebuie ancorată în astfel de lucruri.

Viața pe pământ presupune suferință. O persoană care privește fiecare zi prin ochi spirituali, va fi cu mult mai conștientă de această realitate și va percepe efectele stricăciunii umane mai repede. De altfel, unui om neprihănit care ar vrea să trăiască doar cu sufletul, fără trup, rutina zilnică (hrănirea, munca, odihna, dormitul, trezirea) i se va părea chiar apăsătoare și cumva de prisos.

Prietene drag, nu renunța la viața de credință! Încă ai timp! De ce amâni deciziile de pe o zi pe alta, când știi că poți începe imediat? Spune-ți „Acesta este startul meu. E un nou început pentru mine. Acum e timpul să-mi schimb viața și să lupt pentru Hristos”.

Cât de minunat este caracterul nostru slab! Azi ne mărturisim păcatele, doar pentru ca mâine să facem altele noi. Chiar în acest moment îți dorești să te schimbi în bine. Într-o oră, te vei comporta ca și cum acest gând al tău nu ar fi existat niciodată.

Așadar, avem toate motivele să fim smeriți. Natura noastră e nesigură și noi suntem plini de slăbiciuni. (Thomas à Kempis: Imitarea lui Hristos)

Un răspuns personal

Adesea, determinările mele sunt asemenea unor paie pe foc, nesemnificative pentru a menține flacăra arzând. Fă, Doamne, pentru mine ceea ce eu nu pot face singur! Amin![1]


[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.