28 mai
Crucea individuală
„Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:8)
Dumnezeu ne cere să ne luăm crucea și să Îl urmăm. Fiecare dintre noi are o cruce proprie. Unele sunt mai ușor de purtat, pe când altele sunt împovărătoare. Deși atât de diverse, crucile noastre au două lucruri în comun: pe de o parte, trebuie purtate din proprie inițiativă, iar pe de altă parte, au rolul de a ne aminti constant că trebuie să murim față de păcat.
Uneori ni se pare că distribuirea crucilor este inegală și lipsită de corectitudine. Să ne amintim, însă, că Domnul este un Dumnezeu drept, care ține lucrurile în echilibru. Cel flămând și sărac abia își duce crucea; totuși, el poate cere o mână de ajutor tovarășului său. Cel înstărit, în schimb, pare să aibă o cruce strălucitoare, însă în vreme de suferință sau faliment, nu are la cine apela.
Chiar dacă acest lucru nu este întotdeauna vizibil, Dumnezeu menține armonia! El orchestrează lucrurile în așa fel încât oricine să aibă șansa nașterii din nou, adică a momentului în care ne conștientizăm starea păcătoasă, fragilitatea vieții și inutilitatea averii adunate. Atunci când Domnul ne descoperă această realitate, alegem să murim față de firea lumească, și să devenim făpturi noi. (François de Fénelon: Meditații și devoțiuni)
Un răspuns personal
Doamne, oricât de grea ar fi crucea mea, ajută-mă să o port cu credincioșie! Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.