16 aprilie
Udând grădina lui Dumnezeu
„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” (Ioan 4:14)
Imaginează-ți că ești un grădinar. Vrei să semeni o grădină în sufletul tău care Îl va onora pe Dumnezeu. Cum e această grădină udată?
Sunt patru feluri cum ai putea să uzi această grădină a sufletului. Poți scoate apă din fântână. Înseamnă muncă grea. Poți folosi o moară și găleți. Nu cere mult efort, iar apa va fi din plin. Îți poți planta grădina lângă un râu sau pârâu. Acesta va sătura pământul din plin fără efortul tău. Poate va trebui să uzi grădina foarte rar. Dar nu ar fi minunat dacă ar cădea ploaie din cer? L-ai putea lăsa pe Dumnezeu să îți ude grădina sufletului.
În același mod, sunt patru nivele de rugăciune. Începătorii scot apă din fântână. Trebuie să caute fântâna într-o viață plină de distrageri. Dacă Dumnezeu a pus apă în fântână, putem uda florile, puțin. Dacă fântâna e uscată, rămân doar rezerve de lacrimi care ar putea face să crească virtuți. Dacă până și lacrimile lipsesc, pot fi încă vii blândețea și un simț al devoțiunii.
Al doilea nivel de rugăciune este condiția sufletului care se lasă capturat de Dumnezeu. E ca și cum ai fi îndrăgostit. Aduce multă bucurie și cere puțin efort.
A treia „apă” care irigă sufletul nostru nu se poate compara cu primele două. Vorbind și ascultând, râzând și plângând – e, de fapt, umplerea cu frumusețea cerului. Întreaga atenție e pe Dumnezeu. Este o înțelegere deplină.
Al patrulea nivel de rugăciune este aproape imposibil de descris. E ca și ploaia din Cer. Vine atunci când te aștepți cel mai puțin. Sufletul e într-o stare de așteptare. Sufletul se simte aproape de Dumnezeu. Aceasta este conștiința prezenței lui Dumnezeu. (Teresa de Avila: Cartea vieții mele)
Un răspuns personal
Doamne, înțeleg că trebuie întâi să mă târăsc,
înainte să pot umbla și să umblu înainte de a alerga și a sări. Ajută-mă să
încep și să îmi continui calea cu perseverență și răbdare. Știu că există mai
mult decât am experimentat eu. Învată-mă să mă rog. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română de către Alina Pamparău, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.