Mărturisirea păcatelor

22 martie

Mărturisirea păcatelor

„Fiul i-a zis: <<Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.>>” (Luca 15:21)

Otrava scorpionului poate fi transormată în propriul antidot. Păcatul este dăunător, dar poate fi îndreptat prin recunoaștere și pocăință. Simon a numit-o pe Maria Magdalena păcătoasă, dar Dumnezeu a văzut-o diferit. Dumnezeu a fost impresionat de gestul ei umil, când aceasta L-a uns cu un parfum scump. Atunci când ne plângem păcatul și Îl onorăm pe Dumnezeu, El transformă întristarea noastră în bucurie.

Când suntem bolnavi și mergem la doctor este important să precizăm toate simptomele. Același principiu este valabil și când ne mărturisim păcatele. Conștiința noastră va fi liniștită dacă ne mărturisim păcatele cu sinceritate. Dumnezeu ne va asigura în acel moment că păcatele ne sunt iertate și vom fi capabili să experimentăm eliberare și pace.

După cum lumina reliefează ridurile feței, Duhul Sfânt ne luminează mintea și sufletul, ajutându-ne să ne vedem păcatele și greșelile mult mai limpede. Vom observa înclinația noastră continuă spre păcat. Chiar dacă niciodată nu vom reuși să ne dezbrăcăm pe deplin de firea noastră, vom putea să identificăm păcatul mai repede și nu vom mai găsi nimic atrăgător în el.

Păianjenii nu sunt dăunători albinelor, însă își țes pânza în jurul fagurelui de miere, îngreunându-le munca. Tot astfel, păcatele „inofensive” din viața noastră nu ne distrug sufletul, dar formează obiceiuri dăunătoare, care vor distruge pacea sufletului și părtășia cu Tatăl. Dacă nu suntem atenți, lucuruile mici care ne par la început inofensive pot deveni pericoloase. Grădina sufletului are un spațiu restrâns; să nu-l irosim plantând buruieni. (Francis de Sales: O viață devotată)

Un răspuns personal

Doamne, ajută-mă să fiu așa cum vrei Tu. Amin[1]


[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.