11 februarie
Lumina care ne călăuzește pașii
„Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Fapte 16:30)
Am văzut în vis un om îmbrăcat în haine zdrențuite, rătăcind departe de casă, care ținea o carte în mână și o grea povară pe umeri. L-am observat deschizând cartea și citind. În timp ce citea din ea, omul plângea și se cutremura. La un moment dat a strigat: „Ce trebuie să fac?” Părea că vrea să fugă, dar nu știa încotro să o apuce. Am văzut apoi un om pe nume Evanghelistul, venind spre el: „De ce plângi?”, l-a întrebat. „Domnule, a spus Călătorul, am înțeles din cartea pe care o am în mână că sunt osândit să mor și apoi să vin înaintea judecății. De murit nu vreau să mor, și pentru judecată nu sunt destul de bine pregătit.” „De ce nu vrei să mori? Doar viața este amestecată cu atâta răutate și greutăți!” „Deoarece îmi e teamă ca nu cumva povara de pe spatele meu să mă apese și mai greu în mormânt.” „Atunci”, zise Evanghelistul, „de ce stai locului?” „Pentru că nu știu încotro să mă îndrept…” Evanghelistul i-a arătat cu degetul un câmp întins. „Vezi tu acolo o Poartă Strâmtă?” „Nu.” „Dar vezi o lumină strălucind în întuneric?” „Da, parcă o văd.” „Ațintește-ți privirea la acea lumină și mergi către ea. Acolo vei găsi Poarta. Iar când vei bate la ea, ți se va spune ce trebuie să faci.” (John Bunyan: Călătoria creștinului)
Un răspuns personal
Doamne Isuse,
Tu vorbești despre o credință cât un grăunte de muștar. Ajută-mă să pășesc prin
credință și să-mi continui călătoria pe acest pământ având privirea îndreptată spre
Tine, chiar și atunci când nu văd decât un licăr de lumină înaintea mea. Fii-mi
Tu, Doamne, candelă și călăuză pe drumul vieții. Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.